Tehnologie retrogradă.


Ofertă!
Nokia 5110 cu vibraţii!

poate da sau primi bip!
abilitate de a face poze cu mediul înconjurător
se pot trimite mesaje scrise în timp real în orice colţ al lumii
ceas deşteptător
poţi să vezi cine te sună!
teleobiectiv kiev, coproducţie finlanda-urss
dimensiuni reduse, gama "spion", se poate păstra discret în poşetă sau borsetă.

Nu acceptă cartele kamarad şi nici fise.
se şterge cu spirt
se developează uşor, preferabil cu lumina stinsă.

Biiip biip biip! (Nu e o înjurătură, ci o formă de artă)

Sursa foto.

Întrebare care nu aşteaptă răspuns.

Cum ar fi să dai MASS prin poştă?

Să-l cunoaştem pe verby.


Fac iarăşi eu primul pas, apoi urmaţi voi, care vreţi,
care puteţi.

Câteodată, când sunt deprimat, nu mă mai suport,
m-am plictisit de mine şi de alţii, e prea multă treabă
de făcut şi simt că nu mai pot, mă roade o vină sau mă
paşte vreo durere îmi pun căştile pe urechi, mâinile sub
cap şi ascult o melodie. Privesc tavanul cu ochii închişi
şi mă vindec. La un moment dat îmi vine chiar să şi
zâmbesc.

Melodia asta mă repară pe ici pe colo, mă peticeşte,
mă relaxează, mă revigorează şi mă face să simt că nimic
rău nu mi se poate întâmpla. Ciudat, dar adevărat.
O imensă stare de bine mă cuprinde când o ascult.

Nu ştiu de unde a venit, cum de am auzit-o şi cum de am
îndrăgostit-o de mine.

Vi se întâmplă şi vouă vreo melodie?


Boys Of Summer - Don Henley

Primăvara e o pată pe creier. Nu mă operaţi!

Deci e vineri.
Acuma ce-o să mai ziceţi, că e sâmbătă?
Sau că primăvara pică-ntr-o sâmbătă...
Asta ar fi blasfemie după ce am zis ce am zis.
Pe cuvânt, acuma... Iarna e ca ciuma.

Oooooooooooooooooooooooooooooooo,
veniţi, voi, călăi ai iernii şi daţi-mă
cu capul de asfalt până-mi cresc frezii din creieri.


Bebe - Sempre me quedara.

Îmi mănânc timpul cu lucruri care n-au timp.

Mă mănâncă gâtul de-un cuvânt, mă mănâncă palma
de-o tastatură, mă mănâncă nasul de-o aroganţă,
mă mănâncă o foame şi mă bea o sete.

Mintea mea e ocupată de vid,
lovită de nimicuri ca de un zid.

A! Şi era să uit! zelea e codreanu şi monica bârlădeanu.

P.S. Ultimele două deliruri au fost inspirate de Alexedi,
marele visător al suburbiei Titan. Odă ţie!

Pe onoarea mea că primăvara pică-ntr-o vineri.

Dacă ziua de azi ar pica într-o joi, m-aş preface că e vineri.
Am vreun motiv absolut întemeiat să fac asta? Nu.
N-ai nevoie de motive absolut întemeiate să te prefaci că e vineri.

Băăă, ce m-aş duce la un Ocean să mă uit în el. Să închid
ochii şi să-l văd cu urechile.
Ăla care ai zis că "să omorâm toţi visătorii", băăă, sunt încă în viaţă,
eu şi încă vreo doi. Am vestă antiglonţ, meştere!
E vineri. De fapt joi.
Da' noi vrem să fie vineri, nu? Că aşa vrem noi. Care noi?

Care eşti lângă un Ocean, dă un bip.


Skye - Feel Good.

Donaţi un kil de aer pentru Lara Fabian.

Chiar şi profesioniştii îşi pierd vocea subit, luaţi prin surprindere
de ceva mai presus de ei. Sute de piepturi i-au respirat tot aerul Larei Fabian,
lăsându-i glasul dezarmat, gol, nevolnic. Frumoasă neputinţă. Şi superbă revenire.



Via Şuţu.

De ascultat.

Până una-alta, o piesă mişto de pe albumul "Fundamental", Pet Shop Boys.


"Numb".

Ne-o încăpea Raiul pe toţi?

Nu ştiu, întreb...

Dincolo de fereastră.

În depărtarea splendidei tristeţi. Nimic, n-am vrut să spun nimic.
În aşteptarea veşnicului Mai e blocul rece ca o inimă care a stat.

Ziua de mâine a început deja să fie ieri.
Trupurile strivite sub pături îşi obişnuiesc carnea cu primele tresăriri
de căldură.
Pisica vecinei de la 6 se zvârcoleşte aprig în vis, de se aude până la 7.
Tot la 7, slăbănogul simpatic căruia i se va zice tată încearcă să-şi ducă
numele mai departe.

Imposibil arogant, un înger parchează neregulamentar şi o lasă pe avarii.
Are de rezolvat un caz urgent. Doi sticleţi îi trântesc o amendă
de-i sar fulgii. Neîndoielnic, pacientul îngerului a meritat toată osteneala,
trasul pe dreapta şi cele trei puncte de penalizare.
Semafoarele din el s-au sincronizat toate pe verde, la 40 de fericiri la oră.

În clădirea de vizavi vorbeşte neauzit un gând cu păr alb: "Iubesc ironic şi cu superioritate
amintirea teribilelor primăveri de altădată. Cu beţii la propriu şi ocheade la figurat,
cu strângeri topite de mâini şi zambile în flăcări".

Împiedică-mă, ţigancă, de un coş plin cu frezii nebune şi o să-mi vând şi cămaşa
de pe mine să ţi-l cumpăr.

Good times for a change.

Dacă ar exista o închisoare a fericirii v-aş condamna pe toţi,
pe viaţă.
Când va fi să moară o duşmănie din noi, vom săpa
o groapă de cuvinte şi o vom înhuma acolo. O vom amuţi
cu o lopată de tăcere.

În închisoarea îngerilor intri uşor, legat la mâini cu grele cătuşe
de vată de zahăr.
Sufletele blânde circulă libere în celulele din care nu mai vor să iasă.
Râsul e singurul trăgaci pe care apasă gardienii.
O singură armă care seceră cu 100 de gloanţe pe secundă un milion de tristeţi.

Reazămă-te, bătrâne, de gardul de sârmă ghimpată şi acolo va creşte
o floare de colţ.
Închisoarea îngerilor. Condamnaţi pe viaţă la bunătate.
Sau, tradus liber în limbaj de lemn, "muncă în folosul comunităţii".

The Smiths - Please, please, please, let me get what i want.

Minune la ofertă.

Uneori şi câteodată chiar la dată stabilită, cum ar fi
de exemplu ieri, egoismul dintr-un om a
lătrat cu zece guri de câine.

Pe peronul de pe partea stângă,
un om a vândut busuioc luat pe suflet frumos şi pe gratis
de la biserică.
Ca să-şi ia lui pâine sau poate ţigări, tot un fel de pâine
dospită din fum. Sau poate lămâi pentru ceaiul pe care n-a avut niciodată
bani să şi-l cumpere.

A vândut busuioc cu nonşalanţa vânzătorului de ziare care strigă-n
gura mare "Ziare!" la capătul de linie al scării rulante.
De Bobotează, un om a vândut minune la legătură, accesoriu la modă,
de pus în păr, pentru fete cochete.

Vreau să văd la gurile de metrou oameni care vând păcate la borcan.
Luate tot pe gratis de sub patrafirul preotului care a auzit la viaţa lui multe,
dar a făcut puţine.
Mi-aş umple un raft întreg din cămară ca să pot trece iarna.

Taci, zăpadă!

Iarnă feroce, iarnă grea, na că te-am găsit
şi te-am pus pe foc!

Iarnă mândră şi cochetă, îmbrăcată subţire,
ţi s-a făcut şi ţie frig şi te-ai aşezat la gura sobei.

Iarnă albă cu sclipiri de tăcere,
noaptea ţi-a căzut pradă de război.

Cum să te înfruntăm noi?
Bieţi copii, refugiaţi în paturi strâmte,
dormim de-a latul, aliniaţi la apelul somnului ca soldaţii;
strânşi snop, ca nişte surcele, trosnim de râs, pe sub plăpumi.

La lumina scăzută a lămpii sforăie
poveşti spuse pe jumătate.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template