marți, decembrie 11, 2007

Fă-te pădure, doamnă hârtie.

M-am rătăcit prin Dinescu. Ca pe un câmp fără nord, sud şi celelate două
m-am rătăcit prin Dinescu.

L-am citit cu spatele la zid, cu picioarele sub plapumă.
L-am citit cu sufletul întors pe dos, înăuntru.
Apoi l-am pierdut prin întinderile patului.
Ce naiba?
Nu-l mai găseam nici în distanţa dintre genunchiul unu şi genunchiul doi,
nici pe sub motan, nici pe sub cearşaf, nici la bucătărie, nici.
La unu noaptea am aprins lumina şi l-am aflat din nou pe Dinescu.
I-am luat cartea şi am dat-o cu capul de tastatură.
S-a văietat, zicea c-o doare poezia, boală grea.

Atentator de provincie

Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc
pisica iar se freacă de scaun şi ia foc
vioara taie capul ţiganului coclit
nu strănuta că zboară toţi fluturii din zid.

Azi o s-atac oraşul dar parcă dinadins
castelul e de apă păzit numai de-un ins
şi-unde credeam că-i grâul învârtoşat şi roz
soldaţii îşi usucă ciorapii pe siloz.

Cu cine-nvârte toamna afacerile-i reci?
Pe unde curge raiul în om miroase-a beci
şi-a spirt trecut prin pâine şi-a buci de nenufar...
Nu strănuta că zboară frumosul din ziar.

Psalmul beţivului

Aici unde mă sting definitiv
salcâmi au înflorit fără motiv
tramvaiu-i o conservă c-un beţiv.

Afişe cad. Economii de clei.
Cei ce mă văd se pipăie de chei
căci nezărit sunt numai de femei.

Mă sprijin de-un perete - plouă var,
nu mă salută domnul măcelar
nici moaşa ce mă pricopsi-n zadar.

Doar îngeru-mi evaporat subit
rar precum perla-n scoicile din birt
mă ţine-n adierea lui de spirt.

Mircea Dinescu - Cele mai frumoase 101 poezii.
Editura Humanitas.

5 comentarii:

pantacruel spunea...

verbi,
la dumnetata pana si dinescu devine un fel de bustear keaton.
ii faci din vorbe pe toti...
am ras din nou cu lacrimi, desi trebuia sa ma infior mai mult.
(dar m-au si zdruncinat metaforele maestrului, cum as putea sa nu recunosc?)
si numai din vina ta. insomniacule! :)

Aky spunea...

Acu vreo luna am fost la munte. Zapada splendida, virginala, si un mar complet desfrunzit, dar plin cu mere rumene, nestafidite, stralucitoare in soarele diminetii. Un soc vizual, o dusca nesperata de frumusete si bucurie pentru ochi si suflet (ala de sub barbie, dintre coaste, locul cela imaterial:)). Sunt un impatimit al sucului de mere.

Verby e ca marul cela plin cu roade stralucitoare, in miez de iarna. Am incasat in plina moaca noua ta bomba, si nu mai ies azi din padure.

verbiaj. spunea...

mai baieti, voi ma lasati fara replica. mai bine il las tot pe dinescu sa vorbeasca. diseara mai pun o poezie, poate doua, poate trei.

Aky spunea...

Iaca si io cu una mica, scuzati...

"Halta pe câmp"

Când ti se-agata luna de bluza ca o brosa
visez ca esti o halta din caramida rosa
în care trenul intra aproape senzual.
Dar nu stiu, impiegatul din tine se revolta
sau poate simti pindarul pindind dinspre recolta
de tii cu miini de febra pacatul la semnal?

Am cauatat o poezea cu mar plin cu mere, dar se pare ca Dinescu nu a avut inspiratia sa-l cunoasca perosnal pe Verby si sa scrie o poezea in consecinta. O sa-i trimit o anonima..

Unknown spunea...

Era o vreme cand credeam ca iti place mai mult Dinu Sarau decat Dinescu. Cred ca i-am incurcat. Imi parea ca pe unul il bagi si pe altul il scoti.