Pantomimă care te lasă fără cuvinte.


Sub soarele greu al reflectoarelor, sufletele sunt scoase la bronzat,
să se facă frumoase.

Eu cred că Violeta Totir şi Dragoş Huluba sunt nebuni şi sadici.
Ce naiba i-a apucat să ne injecteze în ochi şi urechi atâta emoţie?

Când intrăm în sevraj, ce mai luăm? Ce ne facem atunci când ne vine
iarăşi chef să tragem pe nas nişte cultură?

"Rencontres", la Centrul Cultural European, pe Lipscani.
Teatru total, deşi fără cuvinte.
Vorbesc destul ocheadele, încheieturile mâinilor şi bătăile de step.
Şi spun mai mult decât 1.000.000 de verbe.

A trecut mult, prea mult timp de când n-am mai văzut o piesă atât de bună.
"Rencontres" mi-a amintit de "Toujours l'amour", cu Dan Puric şi
Carmen Ungureanu, spectacol pe care l-am devorat stând pe jos, iarna, pe
scândura rece dintr-o sală neîncălzită.

Dar ce mai conta atunci că aveam curul ca o copcă;
sufletul era atât de cald încât puteai prăji în grăsimea lui o armată de cârnaţi.

În “Rencontres”, tensiunile sexuale plutesc în aerul care râde.
½ mujer, ½ hombre se întregesc ba la zoo, ba la restaurant, la aeroport, în Evul Mediu sau la concert. Mereu alte personaje, mereu în prag de ceartă sau îndrăgostire.

O piesă cu un incredibil umor, care rupe clişeele în bucăţi.
Inteligenţa actorilor te ia prin surprindere.

Totir şi Huluba, într-un spectacol gândit, montat şi jucat chiar de ei,
îşi trec personajele chiar şi prin momentele fierbinţi
din istoria cinematografiei: Casablanca, Titanic, Singing in the Rain.
Delirul publicului e în toi.

Loc de pelerinaj: Centrul Cultural European, Sala Rapsodia,
Str. Lipscani, nr. 53, telefon 315.89.80.

Clădirea e împărţită cu Teatrul de Revistă, dar opt ani de acum înainte
a fost concesionată trupei lui Dan Puric, PassePartout DP.
Am auzit că vor reveni aici Made in Romania, Don Quijote şi Visul.

Înaintea premierei, Dan Puric a urcat pe scenă şi ne-a vorbit ca unor prieteni.
Un alt cadou special, o adevărată lecţie de retorică.

Ascultaţi-l pe Dan Puric cum îşi apără ideile, cum transmite informaţia,
ambalând-o în coji mari de autoironie, gag şi spontaneitate.
Atenţie la momentele: Dem Rădulescu, Toma Caragiu şi bancul cu aprozarul.


Iar pe Violeta Totir şi Dragoş Huluba
deja mi-e foame să-i mai văd o dată.

Un mic moment cu Dragoş, filmat stângaci, aici.

Captain's log.

Azi ce e, marţi?
Păi atunci să începem cu luni.

Ora de trezire: 8.30
Mic dejun: nu.
Ţigări: 0. Sunt nefumător. Pasiv - vreo 2.
Bănci în care am intrat: 4.

Fapte bune: 0
Apă băută: 0 ml.
Pepsi: 1,5 l

Prânz: ciorbă de porc cu gust de apă; porc la cuptor + garnitură de orez
sârbesc, cu gust de aer.

Faruri stricate la maşină: 1.
Bătrânici inofensive traversate prin amabilitatea cotului: 0
Cină acasă: mâncare de fasole verde cu carne de porc şi cartofi
prăjiţi, 1/2 eugenie, 2 minicroissante, 3 turte dulci, o banană.
Pagini citite: 0

Minute petrecute în faţa tv-ului: 15.
Filme văzute la calculator: 2 (Volver şi Chungking Express).
Dinţi spălaţi: majoritatea.
Minute de activităţi matrimoniale: confidenţial.
Somn declanşat la 2 AM.
Sforăituri: cine a stat să le mai numere?

Cartea pe care n-am citit-o...



Şi bătrânica neajutorată despre care vorbeam.

Diseară.

Mă uit la monitor şi el se transformă în somn.
Dar încă mai am puţin timp.

Timp să demasc toamna. S-o fac de râs.
Pentru că-ţi vine să râzi şi să te bucuri chiar şi de ploaie,
când simţi că-ţi umple sufletul.

Cea de acum este dintr-un tablou sau mai multe.

Toamna din oraş are o stranie aroganţă a perfecţiunii.
Dar şi pe înfumuraţi poţi să-i iubeşti, cu neterminată lăcomie.

Sufletul rus a mişcat mâna unui artist. Leonid Afremov.
Mă simt de parcă aş fi băut o vodcă, deşi nu obişnuiesc;
beţia de culori e delicat bulversantă.

Plouă. Pe străzi, cu frunze. Pe sub umbrele, cu poveşti.
Aerul e tăiat în felii mari de lumină.




youtube, live painting.

Amaro dad.

Amaro Dad, cai san andă-l Cerurea.
Sfinţil-pe Cheo anau,
Avel Chi împărăţia,
Cărel-pe Chi voia,
Sar ando cero, cadeai pe-i phu.
Amaro manro anda sea-l ghesa,
De les amengă agheş
Hai iertisar amengă amare greşelea,
Sar i ame iertis amaren cai greşin
Hai na gărame amen ande ispita,
Ta izbăvisara-me le nasulestar.
Că Chiri sî e împărăţia,
E puterea i o barimos,
Ăl Dadesco i ăl Şeaesco
I ăl Sfântosco Duho
Acana i pururea i andăl vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, în ţigăneşte. Îmi place cum zic ei
"A Tatălui şi a Fiului" - "Ăl Dadesco i ăl Şeaesco".

Şi încă vreo două delicatese:

Luceafărul, prima strofă
"Sas ăc data sar andă-l poveşti
Sas sar nici ăc data
Andal neamurea bare, împărăteşti
Ăc şei şucar prea".

Sara pe deal, tot prima
"Pă ireat po dealo o buciumo sunil jealaia
Ăl turmea urchii scăpărin ande calea,
Poien ăl paia, claro izvorândo ande hainga,
Tala-ăc salcâmo, drago, ajucăres-ma tu man".

Tot din ghidul de conversaţie care mi-a picat în mână mai
extrag câteva traduceri zglobii, unele de sezon, altele general valabile:

o să ningă: va dela o iu

vântul va sufla tare: e varval va phurdela zurales

ce doriţi? e ora şase dimineaţa. aveţi ordinul Parchetului?
: so camen? sî o ceaso şou dimineaţa. sâtu-me ordino de Parchetoschi?

da, deschideţi. de unde aveţi aparatul video şi radiocasetofonul?
: da, same. catar sâtu-me o aparato video i radiocasetofono?

l-am cumpărat de la un cetăţean din târg:
chindem-les gajestar ando târgo.

furt: ciorimos
gardian: caralo
(sunt vreo 10 pagini pline de vocabular cu aromă de cătuşe)

la bunic se zice cac
la mamă, dei
părinţi, dada
soră, phei (aşa s-o fi născut "fă?")
tată, dad.

Laşi reat!
Adică noapte bună!
Şi baht baro, adică noroc mare!
Rămâneţi sănătoşi - Aşen sasteveste!


Foto © verbiaj.

Instantaneu de la Ateneu. Era Vienna Music Film Festival,
la sfârşitul lui septembrie. Pe scenă, nişte balerine dansau
graţioase, ca nişte lebede.

Iar publicul era în delir, înfierbântat şi înfometat de cultură.
Se vede, nu?

Una nouă.



Prima variantă, aici.
Unde budai şi unde crapă...

Ştiu ce-am făcut astă-vară.


Foto © verbiaj.

Nici nu se prăjiseră bine merele, că eu le şi mâncam.
De la etaj!

Auzi, tu, mere prăjite! Ăsta e de la oraş, nici nu ştie
cum se numesc merele când sunt coapte: mere pârguite.

Iacătă ce rememorez eu în pragul culcării,
la ora asta care a adormit cu mâna sub perna dimineţii.

Reversul îngerului.


Concurs cu premii, două zâmbete. Descoperă îngerul decăzut!
Sursa foto.

O privire! Şi am redevenit calm, la volan.


Foto © verbiaj.

Concurs cu premiu, un zâmbet. Descoperă îngerul din trafic!

Outdoor cu uşa-nchisă.

Găsesc la Piaţa Naţiunilor Unite un îndemn care se autocontestă
prin poziţionarea nefericită. Nu e grav, e doar amuzant.


La americani, semnele de circulaţie sunt
redimensionate semantic.

Cod galben pentru umor.

Iar plouă cu hăhăieli la mine pe blog.

Cu câtă bucurie cântă omul ăsta.

Cineva din juriu spune că interpretează
"Walking on the Moon" mai bine ca Sting.

Cât de mult aş vrea să-mi revigorez meseria cu acelaşi
duş de plăcere.

Fericiţilor!

Eu sunt la muncă, în timp ce voi faceţi chestia asta.



Iar eu vând, vând şi iarăşi vând, de azi-dimineaţă de la opt.
Treceţi şi voi pe la mine, ce aveţi de pierdut?

Sunt la muncă şi ascult piesa asta.

Pascal Obispo - Il faut du temp.



Donne-moi des nouvelles de nous
Tu vois rien ne tient plus debout
Donne-moi les règles du jeu
A quoi on joue tous les deux
Je passe mes jours à te chercher
Tu cherches encore à m'éviter
Je parle mais je parle à personne
Dis-moi où nous en sommes
Nous contenter de peu
Ce n'est pas ce qu'on a fait de mieux

Refrain:
Il faut du temps
Mais avons-nous le coeur assez grand
Qu'est-ce qu'on attend
Pour changer tout
J'veux des nouvelles de nous

On s'accroche au meilleur, au fond
On s'attache à ce qui reste de bon
Des photos et des vieilles chansons
Mais c'est plus comme avant
Toi tu sais tout c'qu'il reste de nous
Qui pourrait appeler ça d'l'amour
Des étrangers, c'est ce qu'on devient
Dis est-ce que tu y tiens?
Nos leurres, nos différends
Je t'en demandais pas autant

Refrain
Il faut du temps
Un peu d'espoir
Pour changer l''histoire
Qu'est-ce qu'on attend
Même s'il faut du temps
J'veux des nouvelles de nous

Joc.

Cineva foarte drag mi-a trimis ceva.
Versurile nu sunt scrise de un poet palpabil prin librării.

Montajul nu este făcut de un profesionist.
Dar şi imperfecţiunea are poezia ei fără cusur.



Muzica: E.S. Posthumus.

Joc

De-a v-ati ascunselea e jocul
Prin care trecem fara noi.
Cu totii ne cunoastem locul,

Mereu alaturi, cate doi...

Unu, trei, opt, pana la zece...
E gata? Pot sa te gasesc?
Lachesis doarme inca rece
In cei ce joaca si iubesc.

Dar se trezeste uneori
Starnind un gol in infinit,
Iar noptile se frang in zori,

In semn ca doi nu s-au gasit...

Târziu.

Toamna cu ploile ei anonime şi capricioase
s-a furişat tăcută pe străzi şi în calendar.

Celălalt suflet al meu doarme în aşternuturi curate.
Draga mea, nu vreau să te trezesc. Un timp, o să te ţin de mână în gând.

Tu ai degetele lungi şi calde. Primeşte-mă până la tine ca să-ţi scot uşor verigheta.
Ştii, doar, ai somnul zvârcolit şi dac-o pierzi pe sub pat?

Iar acum, nu te deranja să tresari.
Mă întorc spre tine mai întâi cu sufletul, să nu fac zgomot.

Cine a scris-o?



"Nu vreau război cu tine, draga mea
Costă imens de mult un război

Mai bine te bat cu o floare de stea
Să nu uiţi ce-a fost între noi.

Decât să ne împuşcăm cu vorbe străine
Într-un război inutil şi enorm,

Mai bine, hai să adormi lângă mine

Iar eu,
mă voi preface că dorm".

Cine o fi scris-o? Nu mai ştiu. E iarăşi târziu.

Eşti misogin, plăteşti.



Colosal. Guerrilla. Dobrovolschi.

De ce sunt mândru că sunt român.

Pentru că nimeni nu se poate descătuşa atât de frumos
după o bătălie sportivă.

O bucurie cu aromă de Carpaţi, trecută prin filtrul unui suflet
orgolios. Strigată, cântată, rimată spontan.

Poeţii cu crampoane au scris la firul ierbii istoria reuşitei.



De la prietenul Panta.

Dar seara e şi mai frumoasă.

Cel mai bun prieten al meu îmi trânteşte din senin
nişte cuvinte în inimă.

"Îmi place blogul", îmi spune.

"De ce?" îl întreb.
"Se simte sufletul. Eşti cald. Îmi place asta".
"Mă ştii".
"Da"...
"Sunt debonar".

E faină ziua de azi.

Un bun prieten ne explică de ce:

"E faina ziua pentru ca ar putea sa fie mocirloasa, cu ploaie rece si vant taios - si nu e, pentru ca ar putea sa mearga si mai multe lucruri prost decat they already do, pentru ca ziua de munca e pe terminate si seara face deja cu ochiul, cu promisiuni indecente de lecturi, muzici, bai fierbinti... si alte delicii, dupa gust si context.

Pentru ca am putea fi raciti cobza, suparati din Doamne feri ce motive, pocniti de vreo acnee eruptiva sau cufureala netratabila cu Smecta; pentru ca weekendul e aproape si putem (cei care vrem) sa dam o raita prin piata plina de culori si arome.
Pentru ca iti poti aminti de zile cand ti-a fost rau, very f**king rau din orice motiv, si acum e mult mai bine ca atunci. Pentru ca a aparut noua Dilema.

Pentru ca exista cateva locuri faine pe net unde intram si citim lucruri de ridicat coltul buzelor si facut riduri la ochi".

CineCeLipseSte

Radu Cosaşu scrie în Observatorul Cultural:

"M-ati nimerit cu intrebarea dvs. cind ascultam, pe Mezzo, cum il invata Daniel Barenboim pe un tinar pianist chinez, Lang Lang, sa cinte Apassionata. Nu ma pot desparti de clipa asta. Imi lipseste din cultura romana de azi muzicalitatea. Muzicalitatea ideii, a expresiei, a ritmului lor interior, atit in fraza scrisa, cit si in cea orala. Politica si sabloanele ei, telebrutalitatile zilei, pamfletele cu huliganismul lor literar au distrus orice melodie a gindului, a gestului. Se trancaneste, se hahaie si se injura.

In cele mai grele vremuri, viata unei zile intregi imi putea fi modificata de Sadoveanu recitind Sara pe deal, de Tudor Vianu in Venere si Madona (pe discuri Electrecord), de Calinescu cu incantatiile lui mirobolante. Sau de Toma Caragiu in Revizorul, de Emil Botta in Reconstituirea, de Dinica si Moraru in Troilus si Cresida, Urit, foarte urit!, de Marin Preda cu monserismul sau, de Nichita, dind la-ul cu un singur cuvint, batrine...

Intelegeti-ma, sint de partea acelui saxofonist american care era convins ca un mi bemol poate schimba lumea..."

Să ne dezmierdăm

reciproc şi unii pe alţii cu această piesă.
Am zis să nu-ncepem rău ziua.
Şi cred că m-am gândit în antiteză, adică bine.

Sarah McLachlan - Fallen.

Cărţile mele.

Patrick Suskind - Parfumul
"O ceaţă blândă acoperea câmpiile ca un clopot de sticlă".

Henryk Sienkiewicz - Quo Vadis
"Dragostea e o legătură mult mai trainică decât teama".
- Apostolul Pavel.

Lev Tolstoi - Învierea
"...ultima rămăşiţă a unei trecute splendori"
"Amintiţi-vă ce am scris pe altă pagină a acestei cărţi:
«Ceea ce păstrezi pentru tine vei pierde; iar ceea ce dăruieşti,
al tău va rămâne, pe vecie»."

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray
"Oamenii sunt foarte fericiţi să dăruiască lucrurile de care ei înşişi
au cea mai mare trebuinţă".

Stendhal - Roşu şi negru
"Cuvântul i-a fost dăruit omului ca să-şi tăinuiască gândurile".
"...fiecare pentru sine, în acest deşert de egoism numit viaţă";
"Totuşi, e ciudat că n-am ştiut să mă bucur de viaţă decât atunci
când i-am văzut sfârşitul atât de aproape". - Julien Sorel.

John Kennedy Toole - Conjuraţia imbecililor
"În ciuda celor pătimite, negrii au rămas oameni plăcuţi, în cea mai mare
parte. Este adevărat că am avut foarte puţin de-a face cu ei, deoarece îmi place
să mă combin fie cu cei ce-mi sunt egali, fie cu nimeni şi, cum nu am egali,
nu am de-a face cu nimeni".

Mircea Eliade, Nuntă în cer
"...m-a impresionat o foarte uşoară oboseală în priviri. Nu era oboseala zilei,
nici strivirea pe care ţi-o lasă o boală lungă sau o serie de excese, ci oboseala aceea
aproape ironică pe care o imprimă cu timpul inteligenţa feminină".

Dostoievski, Crimă şi pedeapsă
"Minciuna e unicul apanaj pe care îl are omul în faţa celorlalte făpturi. Minţind,
ajungem la adevăr (...) Minte-mă, dar minte-mă cu originalitate şi am să te sărut
din toată inima. Să minţi cu originalitate este aproape mai bine decât să repeţi adevărul
spus de un altul; în primul caz eşti om, în cel de-al doilea, papagal".

Goethe - Suferinţele tânărului Werther
"Mă întorc în mine însumi şi găsesc o lume".
"Nu-i pe lume bucurie atât de adevărată şi de caldă ca aceea
de a vedea un suflet mare care se deschide înaintea ta".

Tolstoi - Anna Karenina
"Cel mai îngrozitor e că nu poţi smulge trecutul cu rădăcină cu tot.
Nu poţi să-l smulgi, dar îi poţi îngropa amintirea. Şi eu am s-o îngrop". - Anna.

Dostoievski - Idiotul
"Frumuseţea va mântui lumea".
"Iubirea îi face pe oameni egali".
"Simţi cu o neobişnuită forţă a impresiei că în împletirea acestor absurdităţi
se află o idee".

Ionel Teodoreanu - La Medeleni
"Flacăra unui chibrit clipi, răscolind umbrele".
"Zarzării. Nume plin de albine. Petale care cad, plutind, zbor întors spre pământ.
Suspin naiv al primăverii. Când zarzării au înflorit, primăvara are rochiţă scurtă
şi se duce la biserică".
"Zâmbise mult. Era luminos ostenită".

Cezar Petrescu - Calea Victoriei
"Fiecare om e un cimitir de intenţii nerealizate".

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop
"În bibliotecă nu mai eram eu. Era cineva care citea".

Alexandru Paleologu - interviuri
"Cred că adevărata frumuseţe stă în privire. O privire inteligentă,
umană, feminină n-are nevoie de cure de slăbire".

Ce mai vedem pe la televizor.

Reclamă la Adria portocale. Undeva, jos, scris mic.
"Conţine minim 1% suc de fructe".
Sănătoasă generozitate...

Pe site zice: "Special creată ca un produs exotic".
Şi febra poate fi exotică... tot galbenă e.
Dacă herpesul ar fi o băutură, ar fi Adria.

Ce mai citim prin presă.



Goian şi Vrabete nu mai suportă celebritatea,
aşa că şi-au făcut nişte mici operaţii estetice.

Interzis pudiblonzilor.

În curând, sfaturi despre sex de la o bătrânică de 80+.
100% real!

verbiaj scârbos.

Mă aflam obedient la coadă la mâncare.
Acea mâncare corporativă depersonalizată,
"desufletizată", pe care o mănânci cu gâlme,
un cauciuc pe care doar sarea îl poate scoate din mizerie.

Şi atunci, mi-a venit. Situat în paranteza dintre gât şi nas,
verbul "a strănuta" m-a somat să-l reproduc pe cale orală.

Un puseu răzbunător a alungat cele câteva grame de aer curat
care împrejmuiau o salată aperitiv.

Răbufnirea capricioasă a flegmei a înnobilat-o.

Din păcate, mâinile-cenzură erau ocupate abuziv de o tavă
de plastic, un cuţit, o furculiţă şi o chiflă.

N-aş fi vrut să fiu în pielea pofticiosului uşor supraponderal din spatele meu,
care era la regim.

Unica rază care îmi mai poate lumina viaţa: sper ca pleşuvul cu burtică
să fi avut ca hobby hărţuirea sexuală la birou sau să fi fost vreun şef amabil
ca o durere de cur. Iar gestul meu să restaureze dreptatea la cantină.
Nu cred c-a fost să fie.

Sau, cine ştie, poate că i-am făcut omului un bine.
Stratul de particule cu aromă de nucă o fi augmentat aportul
nutritiv al salatei.

Inundasem de dimineaţă vreo trei felii de chec cu un pahar de cola.

Ale naibii viori!

Pe melodia asta parcă-ţi vine să faci ceva cu viaţa ta.

E.S. Posthumus - Nara.

Descântece de ploaie frumoasă.

Aky m-a rugat să vă dau de ştire că plouă.

Motto:
Descantec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

(Ana Blandiana)

Geri Halliwell - It's raining men
Florian Pittis - Ploaia care va veni
Alifantis - Ploua
Marina Voica - Si afara ploua ploua
http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/11333043c8733e
Gene Kelly - Singing in the rain
Rod Stewart - Have you ever seen the rain
Move - Flowers in the rain
Josh Groban- Remember when it rained
Billie Myers - Kiss the rain
Enya - It's in the rain
A-Ha - Crying in the rain
Joe Satriani - Tears in the rain
Travis - Why does it always rain in me
Chopin - Raindrop (Vladimir Horowitz)
Demis Roussos - Tears and rain
Phill Colins - I Wish It Would Rain Down
Eruption - I can't stand the rain
B.J. Thomas - Raindrops Keep Falling On My Head
James Blunt - Tears and rain
O. Maderna - Lluvia de estrellas
Ada Milea - Ploua
Benjamin Diamond -
Grace Jones - Walking in the Rain
Daniel Iancu - Vine valu
Miri Ben-Ari: Sunshine to the rain
MANA - No ha parado de llover
Pavarotti - Pioggia
Sting - After The Rain Has Fallen
Samira - Walking in the rain
Eurythmics - Here Comes the Rain Again
Bruce Springsteen + Who'll stop the rain
(Audrey Hepburn) My Fair Lady - Rain in Spain

... si un curcubeu..

Eva Cassidy: Somewhere over the rainbow

Culmea discriminării.

Mă aflam în plin proces de zapping acultural.
Surprinzător, în telenovela "Inimă de ţigan", aud ceva
ce-mi priponeşte pe tarlaua feţei un zâmbet.

Culmea discriminării:
"Morţii cu morţii, viii cu viii".

Despre ţigani.

Dacă Andrei Pleşu a scris "Despre îngeri" o să scriu şi eu
"Despre ţigani". Proză-antonim.

Îl chema Chiţi.

Big Berceni, acum 15 ani.
Primul pumn în plex m-a adus mai aproape de Rai.
Am căzut chiar din prima bucată. "Craiova campioană!" scria
pe pereţii gangului care ducea spre nemurire.
Adică Raiul imposibil, pentru mine şi generaţiile de oltenaşi pe care îi
voi procrea.

Lovitura m-a nedumerit. Vreo 10 secunde m-am gândit
dacă e bine sau nu să mă ridic. Să "play dead" sau să fiu demn?

Am ales incomoda variantă a doua.
M-am ridicat pentru o previzibilă nouă rafală.
Chiţi mi-a adulmecat teama. Mi-a fost din nou alături. La rău şi la rău.
Al doilea pumn mi-a alunecat pe lângă ureche şi mi-a lovit buza.
I-am sărutat ghiulul ca unui patriarh.

M-am trezit făcând mătănii printre flegme, capace de bere
şi ţigări adulmecate până la cotor.
Îi auzeam înjurăturile ca pe nişte rugăciuni.

Chiţi m-a bătut ca pe o toacă.
Doi camarazi de aceeaşi culoare mă sfidau
ţinându-şi mâinile brav încrucişate pe piept.

Zeul de cartier şi-a scris legea pe pielea mea. Cele zece porunci
comprimate într-una singură: "Loveşte tu primul!"
Chiţi. E numele care m-a urmărit mulţi ani.

Ani de-a rândul am ocolit acel parc, acele leagăne unde mi-am luat
primul pumn.

Nişte ţigani. Nişte ţărani. Artişti care m-au cântat ca pe
o tobă.

Dar voinicii din gaşca mea nu i-au iertat.
Pe unul l-au prins într-o librărie şi l-au aranjat.
Pe altul l-au bătut în sala de sport, jos, la subsol.
Chiţi a scăpat, lăsat să-şi povestească mai departe frica.

Am avut momentele mele de decădere. M-au făcut să fiu ceea ce sunt acum.
Am simţit pe buze gustul sângelui. Acum nu-mi mai e frică.

O melodie pe care Aky mi-a dăruit-o m-a făcut
să-mi amintesc.
Ternipe - Arva asszony.

De multe ori, ţiganii nu sunt ceea ce par a fi.
De exemplu, acum sunt nişte îngeri.

Ajutor!

Bună seara.
Reconstruiesc din temelii un nou playlist
pentru domnia mea.

Mă obligaţi să apelez la bunăvoinţa dvs. rafinată.

Aruncaţi în căciula milei mp3 playerului câte
două recomandări de fiecare (artist plus piesă).

Ca să am şi eu ce asculta pe stradă, printre
subsuorile autobuzului, în barca Cişmigiului,
în uzină, la preludiu, în librărie, înainte de examen,
în timpul lui, după el, în trafic, când scriu, când citesc,
când vreau să-mi aud bătăile inimii,
când am chef să înjur sau să scuip plictiseala ca pe
o pastilă amară.

Am început deja eu însumi: Muse - Endlessly şi
Massenet - Meditation (Thais).

PS. Rezultatul va fi publicat tot aici, ca să se înfrupte
toată lumea. Lăcomiţi-vă, aşadar!

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template