Pescarii lu' peşte.



Peştii au ieşit la baltă să prindă nişte oameni.



Mămăligă şi presă. Eseu despre efemeritatea
produsului jurnalistic.



Nu, nu e căcat zis shit. E cuvântul galben de mai sus.
Vorbind la telefon cu tata, el m-a întrebat care
e diferenţa dintre un somn şi un căscat. Care?
L-am întrebat. Somnul e în apă, căscatul e pe mal,
mi-a răspuns.



Dacă Eminescu ar mai fi trăit, ar fi făcut o poezie
inspirată din acest borcan. Ceva cu viermi, oameni
şi zbaterea noastră pe planeta albastră.



Drumul oaselor către gură.



Concluzii. Peştele s-a comportat lamentabil, a tăcut ca el însuşi,
nu ne-a dat de veste că ar fi prin lac. Am ajuns pe baltă la 5 AM,
am plecat la 4 PM cu opt caraşi. 500.000 lei (taxă lac) deîmpărţit
la opt caraşi egal 62.500 lei vechi carasu nou şi proaspăt.

Am dormit de două ori, în maşină, lăsându-l pe Ştef să pândească prada.
La un moment dat, timp de vreo două ore, bambinele nu s-au mişcat, semn
că am investit două ore bune din viaţa mea în somn. Am aţipit cu capul în jos,
sângele podindu-mi fruntea, prin urmare m-a durut apoi.

Peştii au avut bineînţeles oase şi am muncit la ei.
Deci ei ne-au dat de lucru mai mult atunci când au
fost morţi.

0 predispoziţii la dialog.:

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template