One Man's Land.


Foto © Verbiaj.

Sângele lui se odihneşte pe canapea. Venele stau.
Graniţa de chiloţi desparte oraşul de oraş.
Oraşul lui nu are acte să trăiască în oraşul nostru.

Un om a ieşit la şosea să despice lumea în patru. Să
vadă Dacii pe care nu le va avea vreodată, dar la care
are dreptul să viseze. El poate să închidă ochii şi
să bage într-a-ntâia.

Un taxi pirat a lovit timpul şi i-a dat veleităţi de cadavru.

Pentru ţiganul de la colţ, timpul a încremenit.
Stă lipit de asfalt şi nu mai geme. Nu mai are suflare,
viaţă şi toate celelalte.

2007 seamănă cu 1985.

Ţiganul de la colţ este marja de eroare a democraţiei.
Victimă colaterală.

În casa lui confort I ghetou, la foc mic se fierbe o ciorbă
de vieţi. Rufele curate atârnate pe stradă o să îmbrace
copilaşi murdari. Sărăcia a dezbrăcat cărămizile de lenjeria lor intimă,
tencuiala.

Cozorocul îi interzice soarelui să mai coboare în suflet.
Nu îmi pot închipui cum poate fi fericit acest om.

6 predispoziţii la dialog.:

aprilia spunea...

fără (multe) cuvinte.
teoretic chiar şi acest om poate că are momente de fericire sau măcar de linişte. deşi eu nu mă pot pune în pielea lui să pot să-mi închipui ce poartă în suflet. sau cum.

cristina benedict spunea...

tare...chiar acum 2 zile am trecut prin acelsi loc si am remarcat aceleasi haine...lizeanu...foarte aproape de cimitirul reinvierea?...sau mai bine zis...si mai aproape de sediul cotidianul...

Verbiaj spunea...

Aprilia, poate că şi el este fericit, poate că refugiul lui este în băutură, plăcerea lui supremă este să-şi exercite superioritatea cu pumnul asupra nevestei. Sper să nu fie aşa, deşi probabilitatea e mare.

Cristina, exact, lizeanu, cimitirul reînvierea, destul de departe de sediul cotidianul :)

aprilia spunea...

pînă anul trecut am avut un vecin, apartamentul lui chiar sub al meu, la etajul 6 el. familie mare, copii mulţi şi cu probleme, el serviciu de mizerie, ziua de leafa era prilej de beţie şi scandaluri şi urlete, tot tacîmul. dar, în răstimpuri, omul deschidea larg ferestrele sufrageriei, se aşeza pe pervaz cu picioarele în afară şi....citea. nu ştiu ce citea, romane poliţiste cred, dar citea. poate că acela era momentul lui de uitare. cînd îţi amintea se apleca şi mai mult în afară şi urla cît putea că se aruncă. pînă veneau fii lui să-l tragă îndărăt în casă şi să-l culce.

OANA DESPA spunea...

cred ca fericirea sa raporteaza la asteptarile fiecaruia dintre noi, asteptari care se bazeaza pe conoasterea despre lume.

Verbiaj spunea...

Da, Oana. El o fi fericit când îşi cumpără un pachet nou de Snagov. Becali e fericit când mulge o oaie. Mitică Dragomir e happy când joacă barbut cu Piţurcă şi câştigă.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template