După scrisele poliţaiului, "acident".

Oprit la culoarea roşie a semaforului. Lovit din spate de
un ins care mergea cu mult la oră şi a folosit propria-mi
maşină pe post de frână.

După şocul iniţial, verificarea organelor competente ale
corpului pentru a se vedea dacă nu au depăşit termenul de
valabilitate, m-am dat jos la om, să-l dojenesc blând.
Menţionez că nu l-am înjurat. Mi-am ţinut demnitatea
la conservă.

Primele cuvinte ale pensionarului pe caz de boală care
lucrează în prezent şi ca electrician, "ca să mai fac şi eu
un bănuţ" (zice nenea): "Păi dacă nu ţi se văd stopurile pe spate!"

Răspund: Băi nene, dacă mergi cu 80 la oră normal că nu le vezi.
Da la ce te gândeai, nu erai atent?
Răspunde: Nu ştiu la ce mă gândeam.



Continuare. Pe lângă noi trece o patrulă de poliţişti bipezi,
un el şi o ea. Specimene de proximitate. Ea nu zice nimic,
parc-ar avea un girofar în fund. Îi zic caschetei că am avut un
accident şi să cheme şi el o maşină prin staţie. Gradatul mă
domoleşte, spunându-mi că poliţia nu vine până acolo, trebuie
să mă duc eu până la ea.

În acest timp, poliţaiul nu ne-a întrebat
dacă ne simţim bine, n-a fost curios să vadă dacă e vreun pieton prins sub roţi.
A stat la umbră, pe trotuar. Puteam să am hemoragie internă. Iar el putea
să mă întrebe dacă e nevoie de o ambulanţă. N-a făcut-o.

Continuare 2: pe sens opus, văd o maşină de poliţie rutieră, Logan. Le fac cu
mâna, în disperare, tablagiilor. Nu încetinesc. Mână carul cu boi mai departe.

Continuare 3: pe sensul nostru, trece milimetric pe lângă noi tabloul lui Grigorescu,
adică acelaşi car cu boi de mai sus, dar cu alte vite în căpăstru. Încetinesc puţin, se uită
la maşinile noastre ridiculizate de lovitură, trag un oftat şi merg mai departe.

Siguranţă şi încredere?

Agresorului meu nu-i mai pornea maşina, că i se spărsese radiatorul.
Am aşteptat-o pe fie-sa să-l tracteze şi am mers după ei până la secţie.



La secţie, sâmbăta, puhoi de lume. În vreo trei ore am terminat.
Poliţaii se uitau la sport pe Pro TV şi completau actele cu viteza întunericului.



Caligrafie auto.


Foto © Verbiaj.

Sunt bine, sănătos, ceea ce-mi doresc şi mie.
Purtaţi centurile de siguranţă.
Ţineţi piciorul pe frână când staţionaţi sau trageţi mâna
de frână (după impact, mi s-au amestecat cuvintele în cap).

Accidentul cu pricina de mai sus mi s-a întâmplat acum vreo 2-3
săptămâni. De atunci, nu mi-am reparat, încă, maşina. De ce?
Pentru că birocraţia este îngreunată de birocraţie.

La constatarea pagubelor, nişte porci ne-au ţinut cinci ore în căldură,
ca să evalueze greşit. ASIROM. Cea mai dubioasă şi imundă companie de asigurări
din micul univers numit România.
Sunt atâtea multe alte lucruri de spus, atâtea detalii... încât mă las păgubaş.

15 predispoziţii la dialog.:

nicoleta spunea...

huh, te rog sa ai grija...
nu e zi sa nu vad la stiri accidente groaznice

OANA DESPA spunea...

Doamne, fereste-ne!

Anamaria Martin spunea...

Politistii traiesc intr-o lume a lor. Se uita la oamenii de la o inaltime de cel putin 3m. Iar noi trebuie sa avem grija ca ei sa nu se sparga.

Ma bucur sa aud ca esti bine.

Verbiaj spunea...

Şi eu mă bucur că încă mă mai puteţi citi :)

ceva eQuilibru in plus spunea...

ai grija de tine,om>:D< be careful

Verbiaj spunea...

Eu am avut grijă de mine, staţionând regulamentar la semafor, la culoarea roşu. Dar nu depinde numai de noi să ne luăm toate măsurile de precauţie. Ne lăsăm la mâna celorlalţi, n-avem încotro. Iar ceilalţi nu sunt atenţi, sunt obosiţi de prea multă muncă, neexperimentaţi sau, pur şi simplu, nesimţiţi.

Oana Anca spunea...

:)
In cazul accidentelor fara victime te duci catinel tu si celalalt la politie. Nu vine ea la tine. Sincer, pe mine ma enerveaza la culme cand 2 masini se pupa-n fund si stau oamenii sa astepte politia, blocand circulatia. Trage dom'le masina si lasa-i pe ceilalti sa-si vada de-ale lor. Sau facem cor de bocitoare si instanta ad-hoc in mijloc de drum?

Cand despre firme de asigurare cu Allianz am lucrat cel mai bine. Si mai rapid.

De politie no comment. ca m-am saturat sa tot dau cu mana-n laturi si sa ma stropesc doar pe mine si pe cei din jur.

Sanatate!

Verbiaj spunea...

Oana, am tras masina si am asteptat frumusel, n-am incurcat circulatia. Omul care m-a plesnit pe mine nu mai putea pleca, era masina varza. D-asta am chemat politia, ca nu ne puteam deplasa. Venea politaiu, ca tot era acolo, constata pagubele in 5 min, ca nu dureaza mai mult, faceam procesu verbal pe capota masinii si plecam acasa. Am auzit ca in germania asa e. Nu mai stateam 3 ore la sectie sa-si bata toti joc de timpul nostru liber, ei fiind platiti in timpul lor de lucru.

Oana Anca spunea...

Nu vorbeam neaparat de cazul tau, vorbeam despre ce ma deranjeaza cand nimeresc cu masina in astfel de ambuteiaje.
Si...pt ca nu ma pot abtine: nu va puteati deplasa, dar daca venea politaiul si-n 5 minute completati PV-ul puteati pleca?:D Daca ma-ntelegi...
Zambesc acum, dar am trecut si eu de 2 ori prin aventuri cu politai si stiu ce-nseamna.

Verbiaj spunea...

Oana, eu am asteptat fiica omului 45 min sa vina sa-l tracteze. Daca venea politaiul, imi facea procesul verbal si eu plecam in 15 min. Cel care m-a lovit putea sa plece si 5 ore mai tarziu, dar macar eu imi vedeam de treaba. Stii ca timpul era atat de pretios. In ziua aia trebuia sa ajung la nunta unui prieten. Ghici! Am mai ajuns?

luciarux spunea...

analogia cu boii lui Grigorescu - este geniala.

Este trist ce se intampla, dar expunerea m-a amuzat teribil!

este un blog care imi place enorm! Pentru ca scrii despre adevaratele probleme!

Bravo! Extraordinar!

Verbiaj spunea...

Bravo şi ţie că mă citeşti :))

luciarux spunea...

Chiar ca! :))

Verbiaj spunea...

Am glumit... nu sunt chiar atât de îngâmfat :)

luciarux spunea...

eu nu!

ingamfat sau nu, trebuie sa fii sincer!

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template