Sandviş: două felii sărăcie, o felie mândrie.


El e.

Mă aflam împreună cu dulcea mea consoartă pe plaiurile
mioritice ale magazinului Cora. Era dimineaţă.
Stomacurile noastre goale
îşi cereau porţia de zgârciuri mic-dejunistice de la McD.

Am comandat un meniu Mc Chicken mare, o cola normală
şi un hamburger.
Ne-am aşezat la o masă, ca să savurăm E-urile şi cofeinele.
În mijlocul zarvei consumiste din hypermarket, chiar în faţa noastră,
un om la vreo 60 şi de ani devora hălci mari de pâine. Le combina cu felii
mici de măr verde. Înfuleca repede, cu o poftă nemăsurată, combinaţia fructo-pâinoasă.
Disperarea lui trăda sărăcia.

Ne-am uitat la el şi ni s-a făcut milă. Ema s-a oprit din mâncat
şi a rămas cu privirea aruncată în gol.
Lacrimile i-au inundat ochii, iar înăuntrul meu s-a furişat, timidă,
dorinţa de a face un bine; dar şi îndoiala că gestul meu va fi interpretat greşit.
M-am dus la Spring Time şi am luat un sandviş cu şniţel, 4 RON,
l-am încălzit la microunde şi m-am dus întins către om.

I-am pus sandvişul pe masă şi m-am uitat în ochii lui.

- „Pentru dumneavoastră!”
Reacţie: „NUU NUU NUU!”
Eu, insistând cu voce scăzută – „Spuneţi şi dumneavoastră bogdaproste!"

- „NU VREAU!”

A luat sandvişul şi l-a aruncat două mese mai încolo. „Gestul” meu cu aromă de pui
şi salată verde s-a rostogolit mirat şi s-a oprit cu eticheta în sus. Lumea se uita ca la circ.
A trebuit să mă disculp, spunându-le celor din jur că am vrut să-i fac omului un bine.

Reacţia lui NU m-a şocat. O anticipasem. Sunt unii orgolioşi care nu vor să fie
ajutaţi. Sărăcia le conservă perfect demnitatea, mai ales în forma negativă - mândria.
Fără conservant, naturală, de la mama ei.

Oricum, intenţia umanităţii din mine şi-a împlinit menirea terapeutică.
M-am simţit împăcat cu eul pe care mi-l pierdusem de câteva zile
printre gesturi mărunte.

15 predispoziţii la dialog.:

alexa spunea...

de multe ori vrem sa facem un bine dar ne este teama ca gestul nostru va fi interpretat gresit. este de admirat intentia si...curajul, daca pot spune asa

Verbiaj spunea...

Putea şi omu să spună: "Nu, mulţumesc, daţi-l cuiva care are nevoie de el" sau "apreciez gestul, dar nu e nevoie" sau "poate că nu mulţi oameni ar fi făcut asta, dar mă descurc"... Nu ştiu, trebuia să inventeze ceva frumos, poate că s-ar fi simţit şi el mai bine.

alexa spunea...

da..si te-ar fi scutit si pe tine de un moment jenant.

memmories spunea...

iti vazusem blogul de la kolonelul dar inca nu apucasem sa citesc nimic.. apoi am vazut comentariul tau si am zis sa vad cine esti :)

si dupa cum imi zicea un prieten.. e genul ala de blog care merita sa iti pierzi timpul citindu-l :)

sa ne auzim numai de bine!

Verbiaj spunea...

Exact, Alexa. Lumea poate fi mai bună doar dacă revoluţia izbuncneşte din primul cel mai mărunt gest al nostru.
Memmories, ce se întâmplă la tine pe blog e de bine. De obicei citesc ultima însemnare şi îmi fac o imagine, n-am timp să intru în arhivă. Apoi, sunt cu ochii pe celelalte câteva însemnări viitoare. Dacă nu-mi place ce văd, îmi ia mult timp până mă întorc. Să ne citim cu bine.

Alexandru Zaharia spunea...

te-ai intrebat de ce nu ti-a acceptat sandvishu'?

de ce nu l-ai intrebat, inainte de a-i oferi mancare, daca are nevoie de un sandwich? intr-adevar, reactia lui a fost cel putin nepoliticioasa, dar... nu toti suntem politicosi cu strainii, nu?

poate era un "Noica" sau un "Cioran "care avea chef sa se martirizeze voyeuristic in Cora!

da, mandria nu ni se potriveste tuturor; dar nici nu cred ca este "demnitate in forma negativa..."

sa-i ceri sa zica "bogdaproste!" unuia caruia ii dai ceva CE NU TI-A CERUT mi se pare ca este cam mult, don't you?

in rest, gestul vostru sunt convins ca a fost unul pornit din inima, din umanitate, din empatie pentru cel de langa noi.

totusi, mare bagare de seama cand mai vreti sa faceti un bine...

Verbiaj spunea...

Alexandru Zaharia, nu i-am cerut să zică bogdaproste cu răutate şi îngâmfare, ci ca să-l îndulcesc, să-l fac să se gândească aşa - "poate că băiatul ăsta dă ceva pentru sufletul bunicului său mort, să accept, să nu-l jignesc". Tu de câte ori ai aruncat coliva pe jos când cineva ţi-a dat-o s-o mănânci sau colacul de pomană? Cred că niciodată. Am pariat pe genul ăsta de reflex. I-am dus sandvişul aşteptându-mă şi la un refuz, dar nu credeam că va fi aşa dur. L.am întrebat dacă are nevoie de el, pur şi simplu ducându-i-l. Cum îi poţi alege pe cei cărora trebuie să le faci un bine? Nu poţi ştii niciodată. Asta nu înseamnă că nu voi face la fel şi data viitoare. Au fost şi persoane care au reacţionat aşa cum mi-am dorit, au acceptat pomana cu un zâmbet în suflet şi o rugăciune pe buze.

Oana Anca spunea...

Lipsurile si suferinta ii inaspresc pe oameni. Nu putem sa ne asteptam la aceleasi reactii ca si din partea unui om care o duce cat de cat decent. Pur si simplu nu suntem la fel si normalitatea lor nu coincide cu a noastra.
Gestul tau a fost frumos pt cei din lumea noastra; pt el a fost umilinta probabil. Nu trebuie sa ii judecam. Probabil nici macar sa incercam sa ii intelegem.

Verbiaj spunea...

Oana, nu am încercat să-l judec pe el, ci să analizez gestul lui. Nici un om nu e mai presus de alt om, fiecare răspunde pe cont propriu în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile lui. Ştiu, dacă îi spui unui om că e prost, de fapt tu eşti prostul.

Oana Anca spunea...

Degeaba analizezi o lume pe care o vezi doar din afara. Risti superficialitatea. Probabil tocmai gestul tau a fost perceput de el ca o incercare de a-i arata ca ii esti superior. Stiu...intentia a fost cu totul alta.

Stii ce zic eu? Nu renunta la fapte bune chiar si atunci cand mai iei o palma peste obraz. Zambeste in continuare :).

Verbiaj spunea...

Zâmbesc, să ştii. 65% din zi e zâmbet pentru mine.

Eugen spunea...

"Sunt unii orgolioşi care nu vor să fie
ajutaţi. Sărăcia le conservă perfect demnitatea, mai ales în forma negativă - mândria.
Fără conservant, naturală, de la mama ei."

Aberatia 'naturala', 'de la mama ei'.

"Disperarea lui trăda sărăcia."

Poti sa stai si'n cap si'n partea dorsala, n-o sa convingi prea repede pe nimeni despre 'intentia umanitatii din tine'.

Suferi de 'forma negativa' a empatiei, mila. Crestinule.

Verbiaj spunea...

Ba tu eşti creştin!

michelle spunea...

..stiu ca e diferita situatia dar sa vezi ce am patit eu> la 7 dimineata alergam sa duc copilul la gradi si.... sa prind si un tramvai....sa ajung la serviciu la timp... si o doamna foarte bine ma opreste> vaaai, doamna ce copil simpatic! stati asa sa va dau o bombonica! si incepe sa scotoceasca in poseta. m-am oprit stupefiata de cerere si...nu ca sa astept bombonica! si da, am fost foarte nepoliticoasa si chiar i-am zis pe un ton foarte dur sa nu mai hraneasca cu bombonele copiii la 7 dimineata! a ramas foarte mirata dar.......ma rog, sunt unii care confunda oamenii cu cainii :)

michelle spunea...

..stiu ca e diferita situatia dar sa vezi ce am patit eu> la 7 dimineata alergam sa duc copilul la gradi si.... sa prind si un tramvai....sa ajung la serviciu la timp... si o doamna foarte bine ma opreste> vaaai, doamna ce copil simpatic! stati asa sa va dau o bombonica! si incepe sa scotoceasca in poseta. m-am oprit stupefiata de cerere si...nu ca sa astept bombonica! si da, am fost foarte nepoliticoasa si chiar i-am zis pe un ton foarte dur sa nu mai hraneasca cu bombonele copiii la 7 dimineata! a ramas foarte mirata dar.......ma rog, sunt unii care confunda oamenii cu cainii :)

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template