Religie şi lenjerie intimă.



Incredibilă puterea rugăciunii, care nu are
nevoie decât de un singur loc de explozie: sufletul.

Un grup de credincioşi musulmani dezamorsează
imediat terenul minat cu păcate bikini sau tanga.

E ora... Brusc, se descalţă şi îşi iau în serios relaţia
cu Dumnezeu. Dincolo de forma credinţei, cred că
noi, ortodocşii, avem multe de învăţat în materie de
devotament pragmatic.

Noi ne oprim din "Tatăl nostru" la cel mai pricăjit bip.

Sursa foto.

9 predispoziţii la dialog.:

Alexandra Vilcu spunea...

E interesant cum s-a nimerit ca estul sa fie tocmai in directia magazinului, astfel ca acei credinciosi stateau indreptati spre articolele de lenjerie intima. :)))))

Alexandra Vilcu spunea...

rectific...cu fata spre mecca nu spre est;)

Verbiaj spunea...

Mi s-a parut colosala faza. Ii apreciez pe domnii astia care stau in genunchi si pe care pare sa nu-i intimideze nimic.

Paul Dimulescu spunea...

Om sta noi bine la dezvoltare, la tehnica, la numar de oameni cu mobile si calculatoare, dar ne bat la fund cand vine vorba de spiritualitate.

Daca stai sa te gandesti ca cineva spunea despre secolul 21 ca va fi unul religios sau nu va fi deloc... e clar unde si anume incotro ne indreptam.

d. spunea...

si daca e regie :D? (eu, toma necredinciosul)

Verbiaj spunea...

De nimic nu mai putem fi siguri, totul poate fi făcătură, dar eu mă încăpăţânez să fiu credul până la capăt. Libertatea ne dă şansa să ne alegem adevărurile care ne convin. Mie îmi convine imaginea asta şi chiar ca idee mi se pare genială, chiar dacă e un spot publicitar la credinţă.

Dragos Farmazon spunea...

Stii, Verbiaj… eu sunt putin ateu… si putin budist… asta nu e, desigur, o contradictie, pentru ca budismul e “religia fara zei”. Oricum, nu practic nici o religie. Imi place filosofia.
Treaba e ca: chiar crezi ca spiritul sta in “Doamne-ajuta?”. Ma consider spiritual fara sa fiu religios. Asta inseamna ca eu cred fara sa consider ca biserica este un loc de rugaciune mai bun decat casa, fara sa consider ca spovedania este mai buna decat introspectia, fara sa cred ca exista vreun pacat mai mare decat cel pe care eu insumi il consider astfel. Judecata mea de apoi este oglinda din fiecare dimineata: ma uit in ochii mei si verific - am curaj, sau nu?
Ce zici de chestia asta?

Verbiaj spunea...

Dragoş, nu vreau să fac prozelitism pe blog, respect până la capăt libertăţile tale şi nu te consider cu nimic mai nedemn decât un credincios. Nu eşti stricat pe dinăuntru dacă îţi cauţi calea dincolo de creştinism, dar viaţa îţi poate rezerva surprize. Am un văr bun, care era rocker şi citea Cioran în biserică. Asculta Obituary şi Megadeth şi sfida orice sutană. Brusc, fără să-i bage nimeni ortodoxia pe gât, a descoperit adevărul în care cred şi eu. S-a schimbat mult, spunând că a aflat un adevăr superior. Nu era nebun când a afirmat asta. Acum câţiva ani, duceam o viaţă mai relaxată. Pentru că mă rugam mai mult, eram mai liniştit, eram mai fericit. A fost cea mai plină etapă din viaţa mea. Cred că rugăciunea e mai puternică decât orice, pentru că îi ia pe toţi în calcul, nu numai pe tine însuţi. Să te rogi pentru alţii ca şi cum te-ai ruga pentru tine... Şi apropo de curaj, curaj să faci ce? Pentru ce îţi trebuie curaj, să îţi duci propria existenţă către perfecţiune? Cum poţi face asta? Oricum, cred că religia supremă este iubirea, ca limbaj unic al mântuirii, indiferent de credinţe sau idei religioase.

Mihaela Berneaga spunea...

Superb instantaneu si superba pledoarie pentru credinta.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template