Foto: EvZ.
Mai întâi Octavian Paler. Apoi, Jana Gheorghiu. Acum, Ralu Filip.
Dincolo de analize valorice ale prestaţiei lor jurnalistice, singurul lucru
care îi leagă pe aceşti trei oameni este, în ultimă instanţă, moartea.
Toţi trei sunt jurnalişti. Toată patimele, toate înverşunările lor
s-au înecat în tăcere. O meserie în care totul se pune la suflet.
Fiecare atac, fiecare idee pentru care s-au bătut până la capăt au măcinat
zidul de apărare din interior.
Inima lui Ralu Filip a cedat inexplicabil, la doar 47 de ani.
Înjurăturile au încetat. E linişte. Televizoarele s-au stins.
Dincolo ţi se oferă şansa să nu mai trăieşti mărunt.
Cu 6 ore în urmă
4 predispoziţii la dialog.:
Aici, din pacate, sunt unii care nu-ti mai dau motive sa traiesti deloc.
Moartea mai trage cate o palma omeniei din noi, trezind-o din somn. Omenia este insa un pacient convalescent, somnolent, adoarme la loc. Pana moare, din nou, cineva...
Ce repede s-a dus. Ce repede ne ducem...
Am rămas stupefiat. Nu eram un mare fan Ralu Filip, apreciam însă că deranja pe toată lumea, fără selecţii şi era cu ochii pe cei care săreau calul. Cred că s-a făcut treabă la CNA. Şi mă uimeşte că avea doar 47 de ani. Mă gândesc la familia lui, la cei din jurul său.
cred ca important este ca ceea ce a facut Ralu Filip, ca ne-a placut sau nu, sa nu se piarda.
Trimiteţi un comentariu