Mâncare trasă la xerox. Viaţă aşijderea.



Câteva zeci de Raluci Stroescu chicotesc şi fac glume
corporatiste în sala de mese.

Limbi cu măsline, îngheţate cremoase, piureuri
alb-gălbui, prăjituri celulitice, râgâieli reprimate,
de la carbo-gazoase.

În câteva minute, iau în plin, în retină, imaginea
"fericirii" absolute, bine-plătite. Prosperii
oameni de lângă mine îşi iau prânzul şablon,
cu gândul la munca lor stereotipă,
abandonată pentru o oră.

Se vor întoarce la lucru, cu nepoftă.
Birourile lor sunt nişte puşcării moderne, în care
iluzia libertăţii distruge destine,
în numele portofelului.

Goana după perfecţionare pune sufletul pe picior greşit.
Nu mai e timp pentru feelings. Ne bucurăm din tastatură,
din alergare, între două întâlniri :)

Nu noi folosim computerele, ci e cam invers.

Exemplificarea omului robot.
Câte ore suplimentare o fi făcut secretara japoneză
ca să ajungă în halul ăsta?

4 predispoziţii la dialog.:

Anamaria Martin spunea...

Cred ca ne aflam intr-un cerc vicios.

aprilia spunea...

"calculatorul ne foloseşte pe noi", spuneai tu şi nu te contrazic, spun doar că a devenit o prelungire a noastră, nu mai ştim să ne descurcăm fără el, eu una nu mai ştiu să scriu de mînă, dacă am ceva de notat urgent trebuie musai să transcriu in word altfel risc să nu-mi mai descifrez scrisul şi nu de puţine ori am încercat să alung o muscă de pe monitor cu mousul sau, cu ochii în monitor să tastez pe telefon şi să-mi ies din pepeni că nu-ş ce are calcu de nu afişează ce butonez eu.
aşă că...e cam trist şi cam prea adevărat.

Verbiaj spunea...

E cam trist, dar e vesel când îl punem în slujba binelui. Ce e rău? M-am surprins de prea multe ori izolat de persoanele vii din jurul meu, prea distrat ca să aud ce îmi spun. Penibil. Nu înfierez calculatorul, e un salt tehnologic imens şi fascinant, cred că salvează mai multe vieţi decât ia, dar dominaţia lui e prea puternică, suntem sclavi moderni, trebuie să recunoştem. Uneori, sclavia e plăcută, dar şi înjositoare.

aprilia spunea...

hehe, dar şi partea buna a calculatorului. de cîte ori nu m-am izolat voit în spatele monitorului, ca să mai tai din firul prea întins între persoanele prea "vii" din jurul meu. ca să nu mai aud ce (se) mai debitează prin zonă,aşa, ca în colectivităţile în care predomină femeile. cred că aşa a apărut...blogul:)))

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template