Zero.

Mă uit la Coca Cola Zero (1) care stă nesimţită sub masă.
Şi apoi mă holbez la ecranul alb al monitorului Samsung (2).
Pad-ul meu are mâzgălită pe el sigla Peugeot (3). CD-ROM LG (4),
telefon Nokia (5). Papuci nik-nik (6), televizor Teletech (7).
Revăd lista cu mouse-ul IBM (8). Şterg chestia asta (prăjitură pufoasă
cu cremă de Cacao Măgura, 9) cu tastatura Genius (10).

numărul 1 l-am folosit de cinci ori ducându-l la gură până la epuizare, fără să mă satur;

nr. 2, pătruns de ochii mei, de atenţia mea, mai abitir ca iubita din preajmă;

3, pipăit, mângâiat, dezmierdat cu mâna, o extensie repetată a cifrei 8 din listă;

4, băgat şi scos de câteva ori în seara asta, acţionat prin buton;

5, o prelungire modernă a urechilor; atente doar la el, obediente doar lui;

6, picioarele odihnite de două ori în ei, mers, dus gunoiul în ei;

7, adulat, zappat, râs la el, aprins imediat cum intrat în casă, primul gând - dus către el
de cum venit de la serviciu;

10, nevoia degetelor mele, promenada vesperală, întâlnirea în iatacul cuvintelor şi www-urilor,
de zeci, sute de ori în fiecare zi.

Brandurile, firmele, siglele, superofertele ne umplu obiceiurile cu numere. Ne standardizează reflexele. Ne răstignesc sufletele pe coduri de bare. Da, am folosit NOKIA-ul de 15 ori astăzi. Mouse-ul a înlocuit cu pixeli hălci mari din viaţa mea reală. Televizorul, doar un umil torţionar al timpului liber. Suntem cifre în sondaje, pentru că ne place. Respirăm rating. Suntem rebranding. Sting lumina în cameră şi plec în somnul meu fără vise. Azi am uitat să redevin om.

De ZERO ori am ajutat-o pe bătrâna cu plasture la ochi de la metrou Unirii să se sprijine de blândeţea mea. De două ori m-am uitat impasibil cum încearcă să roadă un covrig. Vechi de trei zile. De ZERO ori mi-am sunat părinţii, la ţară, să le spun că-i iubesc. Ei m-au aşteptat să-i sun de zece ori. De ZERO ori mi-am cerut de nevastă iubita. Ea are nevoie să spună "Da!" doar o dată. De ZERO ori am donat sânge. "Doar" 1.000 de muribunzi mi-au aşteptat astăzi lichidul care mi-e de prisos. De ZERO ori am zâmbit sincer şi dezinteresat. O dată am făcut pe cineva prost.

De ZERO ori m-am rugat la Dumnezeu. Iar el mi-a spus că mai are răbdare cu mine de încă 1 miliard de ori.

Iadul e un hypermarket cu suflete expirate. Mi-am lăsat şi eu rând, vin imediat.

4 predispoziţii la dialog.:

Farmazon spunea...

Tarrre. mereu citesc bine pe aici... dar acum... hmmm... TOT respectul... mai ales pentru ultimele trei paragrafe . Nici n-am cuvinte. Revin! :D

Verbiaj spunea...

Revino. Şi revino-ţi! Nici chiar aşa... :)

Dragos Farmazon spunea...

imi place cum ai scris ultimele paragrafe. si cum iti asumi greselile... si pe care dintre ele le-ai ales ;) si ai scris chiar tare. un stil tare curat :) curge...

Verbiaj spunea...

Îmi asum erorile şi îmi fac un mare bine mie. Mă mai trezesc la realitate şi simt că uneori greşesc faţă de oameni pe care nici nu-i cunosc. Indirect, faptele mele sau absenţa lor poate că declanşează un lanţ de fatalităţi.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template