Astăzi m-am simţit impotent.

Orele şase ale serii, iar paşii mei grăbiţi s-au oprit dezgustaţi.
Piaţa Timpuri Noi, nod în gât. Revoltă. Laşitate. Le-am trăit.

Aşa începe povestea durerii mele de-o seară. Am văzut un om căzut
şi nu l-am ajutat. Putea să fie chiar Iisus, batjocorit de semenii mei,
care râdeau de el tresărind din burţi.

Pe o bordură lipită chiar de clădirea cu zarzavaturi dormea un om.
Visa, ca să uite de frig. Închisese ochii, ca să uite de oameni. Am trecut
pe lângă el, fără să clipesc. Un om al străzii, ca oricare altul. Şi atunci,
un puşti de 18 ani s-a urcat în BMW-ul său vechi din '89 şi a dat în marşalier
până a urcat bordura. A apropiat spatele maşinii de bătrânul care dormea.

Şi atunci, acest avorton al libertăţii capitaliste a început să ambaleze motorul.
Bătrânul a fost pulverizat de fumul gros. S-a speriat, smucit brutal din somn. Ţeava de eşapament îi răsuna în faţă, la câţiva centimetri distanţă de ridurile sale.
Iar lângă el, cinci oameni râdeau, români şi ţigani, fraţi întru hohot.

Iar eu, de frică, nu m-am dus la el. Mi-a fost teamă să nu mă taie ţiganii. Paralizat de
neputinţă, am plecat mai departe. În urma mea, râsul îşi mai trăia, încă, amarele lui convulsii.

Puteam să mă duc la bătrân şi să-i întind mâna, în faţa tuturor. Le-aş fi dat o lecţie.
Poate m-ar fi scuipat. Dar sigur era mai bine. Puteam să mă lipsesc de 10 RON din buzunar.
Mâine, bătrâne care ai putea să-mi fi tată, vreau să te găsesc. Vreau să-ţi cer să mă ierţi,
dragul meu.

Gabriela îmi duce mai departe povestea. Mulţumesc, Gabi!

16 predispoziţii la dialog.:

Paul Dimulescu spunea...

Printre soluţiile pe care le puteai pune în aplicare... era şi asta: să te duci la puştanu' ăla să-i dai ăia 10 RON. Că el era cerşetorul care căuta atenţie.

Oricum... e greu de ales dintre două rele. Îmi pare rău să spun asta, dar dacă ştiai mai multe despre moşul căzut, nu ai mai fi reacţionat aşa sentimental. Poate că pierduse totul, chiar şi nevasta, la poker. Sau poate că-şi măritase unica fată de la 13 ani, pentru a se căpătui cu o zestre frumuşică. Sau mai ştiu eu ce alte istorioare. Da, ştiu, puştanul ăla fără pic de respect nu are nici o scuză. Că face parte dintr-o generaţie distrusă ... nu e scuză, e stare de fapt.

Verbiaj spunea...

Paul, îţi mulţumesc că ai trecut pe aici. Până la urmă, era vorba de un om, până să ajung să-i scormonesc trecutul trebuia să îl ajut. M-a întristat neputinţa mea. Dincolo de cuvintele de eroism pe care le aruncăm, dincolo de accesele noastre de moralitate,mulţi dintre noi nu facem nimic concret, poate nici pentru ai noştri, ce să mai vorbesc despre oameni străini. Ieri a fost vorba de mine. Mâine, s-ar putea să te trezeşti tu în locul meu. Să-mi dai veşti bune.

alma spunea...

oricum ar fi fost trecutul lui, nu e in dreptul nostru sa il judecam, ci sa il ridicam, atat cat putem. si pe unul, si pe celalalt. sa nu iti fie teama, pentru ca El e mereu acolo unde tu ai nevoie sa fie.
imagineaza-ti ca a fost chiar El care ti-a predat lectia. tu vei merge mai departe, cu sufletul mai bun.

dragos farmazon spunea...

dap, amice virtual... cam asa sta treaba, cum spune alma...
in plus, mi se pare normal sa faci un fel de mea culpa pe blog. pe de alta parte... intrebarea care se pune nu este "de ce nu ai facut" ci "ce vei face data viitoare" :)

Anamaria Martin spunea...

Ne lipseste curajul de a lua atitudine.
Privim pasivi la ceea ce se intampla langa noi: uneori ne e teama ca am putea pati noi ceva daca actionam in vreun fel, alteori ne gandim ca nu ne afecteaza pe noi ce se intampla acolo.
Trecem mai departe. Cu un gust amar insa.

Verbiaj spunea...

Nu ne cunoaştem, dar gândim la fel şi simt asta ca pe o încurajare.

ALMA - Chiar am primit o lecţie dureroasă şi sper să am maturitatea să mă ridic mai întâi eu, pentru a-i putea ridica, apoi, pe alţii.

DRAGOŞ - "Data viitoare" a fost azi dimineaţă. Am ajuns iar în zona Timpuri Noi. Îmi pusesem în gând de aseară să-l găsesc pe bătrân şi să stau 30 de secunde de vorbă cu el, iar apoi să-i las în mână 100.000 lei. Mai întâi m-a plesnit o lene care îmi dădea îndoieli. Mi-era lene să merg 50 m până acolo. Mai întârziam şi la serviciu. Dar m-am dus! Din păcate, nu l-am găsit, în locul lui era o bătrânică, cerşea. M-am gândit să-i dau ei banii, dar mi-au venit în minte gânduri cu reţele de traficanţi care îşi pun dinţi de aur din banii mei. La naiba, am făcut bine sau rău?

ANAMARIA - Mă încadrez perfect în descrierea ta, parcă mi-ai fi făcut portretul. Suntem ca Dorian Gray, frumos ambalaţi pe dinafară, putrezi pe dinăuntru.

Vă mulţumesc tuturor.

shalimar spunea...

am fost martora neputincioasa a unui incident similar. atunci, insa, spre norocul meu, altcineva a intervenit si a sunat la 112, pentru o ambulanta. omul ala a reusit sa-si depaseasca repulsia fata de cel cazut, murdar si baut, l-a ridicat pe o banca, a avut rabdare sa indure interogatoriul interminabil al aleia de la serviciul de urgenta. Am asteptam impreuna sa vina masina. Stiu ca plangeam, nu atat de mila celui cazut cat de mila mea.
Nu stiu daca data viitoare voi sti sa fac ce trebuie.

Paul Dimulescu spunea...

Nu sunt Gică Contra, nu sunt Maica Tereza, nu sunt nici de gheaţă. Vreau doar să spun că se poate întîmpla să ajuţi şi să te alegi cu înjurături. Şi repet o întîmplare văzută în Sibiu, unde un domn de altfel foarte respectabil s-a ales cu blesteme din partea unei bătrîne pe care încercase s-o ridice de jos, după ce aceasta a alunecat pe un petec de gheaţă. Cică a ridicat-o prea brusc.

aprilia spunea...

şi eu am fost martora unui altfel de incident. cineva a încercat să ajute un bărbat căzut, în convulsii, ar fi putut avea şi epilepsie bunăoară, de fapt era doar beat. clătinat din somnul lui etilic a scos un cuţit. partea bună e că fiind prea beat îi cam tremurau reflexele. asta însă cred că nu înseamnă nimic. nu putem generaliza pentru că nu noi sîntem cei în măsură să judece.

Verbiaj spunea...

- Shalimar, mă bucur că ai trecut cu bine printr-o asemenea experienţă, dar că ai trecut. Sunt sigur că vei şti să faci ce trebuie după momentul ăsta. Când vei întâlni o situaţie similară îţi vei aminti ce am scris noi aici pe blogurile noastre şi nu vei mai repeta aceleaşi greşeli.

- Paul, unii oameni nu ştiu să primească ajutorul celorlalţi, nu sunt obişnuiţi cu el, au fost educaţi de comunism să le fie străin. Mă miră câtedată să văd cum femeile nu ştiu să primească aşa cum trebuie complimentele. Se blochează. Aşa şi cu ajutorul venit din senin, nu ştiu ce să facă cu el.

- Aprilia, beţivii n-au nicio vină, doar că au băut. Ei nu-şi mai amintesc ce au făcut după ce se trezesc. Când se văd la puşcărie regretă amarnic crimele pe care le fac. Sunt periculoşi şi imprevizibili, mie mi-e cam teamă de ei, mai ales de ăia tineri şi teribilişti.

Vă mulţumesc tuturor că v-aţi rupt din timpul vostru ca să ziceţi două vorbe.

Paul Dimulescu spunea...

... Şi dacă oamenii nu ştiu să primească ajutorul, şi dacă nu ştiu să primească un compliment, şi dacă nu ştiu să aleagă o glumă de un mişto (parcă în ziua de azi nu mai există glume, doar miştouri... aşa cum un om nu mai are "spirit", e în schimb mare "miştocar" şi caterincos), de un mişto, zic... Asta nu înseamnă că e o bubă mare de tot undeva? Ba da, toată lumea ştie că e ceva în neregulă. unii dau vina pe McDonalţ, alţii pe televiziune, eu dau vina pe mersul lucrurilor. Orice civilizaţie se ridică şi cade. Problema este că dacă pînă acum cădeau culturi individuale şi separate, cu mişcarea asta de globalizare e clar că atunci cînd o să cînte cucuveaua, se duce de rîpă tot globul. Cu alte cuvinte (ştiu şi că e o gîndire nesănătoasă) hai să nu ne mai batem capul... Eu, singur, nu pot face nimic. Ceea ce fac, e pentru verdeaţa din jurul meu (aia care e) şi pentru natură în general.

Notă: verbiaj, nu ne mai mulţumi, omule, pentru că e ca şi cînd ne-ai invita să încheiem discuţia. :D

Verbiaj spunea...

Îţi mulţumesc, Paul! :)) Adică, în traducere, mai taci şi tu din gură că vorbeşti, ca de obicei, mult, nu ştii când să te opreşti şi brusc n-o să mai am spaţiu pe blog, o să-l umpli tu cu observaţiile tale despre viaţă, umanitate şi tine însuţi. Mai bine sădeşte o floare şi dă-o unei fete, poate ia gestul în serios, îţi toarnă un copil şi te face om însurat. Atunci o să intri sub papuc şi o să înveţi ce-nseamnă să taci din gură. Nu-mi scuza divagaţia :)

Revenind la subiect, sigur MC Donalţu e vinovat pentru prăbuşirea civilizaţiilor, pentru că oamenii se duc acolo şi, astupându-şi gurile cu cisburgheri nu mai au timp să vorbească despre problemele lor. Şi după masă îi ia şi somnul. Eu zic să punem o bombă la McD, dar înainte de asta să ne luăm un meniu XXL, să ne aşezăm pe o bordură şi să privim spectacolul zis incendiu.

Yann spunea...

Seara buna Verbiaj... te scormonesc acribic, inca din luna aprilie, care m-a nascut, incepand cu un post care imi confirma: Verbiaj - un lord. M-ai amintit de o splendida povestire scurta a lui Siegfried Lenz, intitulata "Noaptea in hotel".. daca o stii cumva, apropo de Momentul in care putem face un mare bine.. sau nu.


Ah, si ertaciune pentru berbiajalizarea de mai devreme..

Verbiaj spunea...

Yann, nu stiu povestea, dar mi-o stiu prea bine pe a mea. Am dat acum peste insemnarea asta si m-a intristat. Nu stiu daca m-am schimbat in bine, de atunci.
2. Nu te scuz pentru pocirea numelui, pentru ca nu exista revolta din partea mea, m-am amuzat.
3. Astept sa-ti faci blog, simt ca ai multe de oferit.

Yann spunea...

Tulai Doamne, Yann cu blog ! Mai stii?..

Da-mi adresa-ti de email si ti-oi povesti chiar acum. Nu-mi place sa intristez fara sa compensez.

Verbiaj spunea...

verbiaj@gmail.com

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template