Windows cu termopan.


Via Eatliver.

Beau în cinstea invenţiei.



Paharul ideal.

Doamnelor şi domnişoarelor! Fetelor! Nu vă dezbrăcaţi!



Pentru că vine unu şi vă împuşcă.

And ză leapşa goes to...

Bantuie parfumul gros de primavara (Eugen)
Un piersic roz ma-mbie c-un sarut pe
nara (somnoros)
In iarba greierasi soptesc duios ( Arabella)
Un vers de idiom anevoios (ecostin)

Mi-e dor sa sar sotron intr-un picior (catastif)
Si vei uita ca-ncerc sa te omor. (thetudor)
Ma duc, mai bine, sa culeg urzici (monicaspune)
De sub mici burtici de-arici pogonici. (Oblia)

In cimitir strabunii danseaza ca si cand (mahala)
Nimic n-ar mai veni curand. (Andrei za Artist)
Nici sexul oral nu-i ca altadata ( Adrian Ciubotaru)
Sperati macar ca va fi fata! (Andrei Rosca)

O veverita apare brusc dintr-un tufis ( Andressa)
Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura)
Si-afisu’ pe un stalp pe care veverita (luciat)
Serveste chipsuri cu furculita (maddish)

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis)
Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog)
Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras ( Umma)
De jur-imprejur iarba e rosie pe imas. ( Lali)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost)
De-i primavara, stropi acri merg si in cafea ( Marie Jeanne)
Asa ! Sa treaca Greata Lumii, spune Vocea. (Cristian Greger)
Un vis frumos o’nlocuieste. Pe ea, greata. ( VisUrat)

Pandind venirea verii regurgitez un vers (Gramo-girl)
Si-mi vad apoi de treaba. Si totu-i tot mai sters. (Gramo-boy)
De verde iar ne plingem si n-avem nici un sens (Suzi)
Cind ne ratacim pasii, intrind pe contrasens. (Vio)

Poliţia călare oscilează între Mitică şi Rubens (Aprilia)
Şeriful God dă copy-paste din Iad în Rai cu sufletele noastre (Verbiaj)

Prins între picioarele de vers ale poeziei,
care face faza mişto din Basic Instinct, plămădesc şi eu
un plod rimat. Sunt onorat să semnez lângă toate
aceste celebrităţi blogăriste. Şi gardiana 10 (prietenii
îşi amintesc varianta complexă a lepşei) merge mai departe
la KOLONELUL VOICULESCU.

Teren de joacă pentru înjurături.


Via Teo de la Deko. De pus pe maşini.

Cauciucuri pentru oameni mari.



Pe blogul lui Necromanc, pe care l-aş
muta cu totul la mine, atât de mişto e,
am găsit această reclamă virilă, această
idee tare, această vârtoasă inspiraţie.

Promo la noul Durex XXL.

Nu voi ezita să cumpăr şi eu o mostră,
măcar aşa, de pamplezir, când o
ajunge şi pe rafturile autohtone.

Voi aştepta Sărbătorile de Iarnă.
Coadă "huge" la CORA. Martori - oameni fluturând
lăudăros teancuri-teancuri de bonuri de masă prin
preajma nasului meu. Dar invidia îi va roade şi pe ei.

Cu portavocea în gât, voi cere şi eu un bax, de pe raftul
de sus. O voi ruga pe domnişoara casieră să se întindă,
pentru a mi-l oferi.

"Durex XXL, vă rog! Daţi-mi două kilograme, şi de căpşuni,
şi de banană şi de prună. Da, plătesc cu bonuri de masă".

Dropping £45,000 piano 'was the worst thing that's ever happened to me'



ÎNAINTE ŞI DUPĂ APOCALIPSA CULTURALĂ!!!

Am găsit pe Daily Mail acest titlu înfiorător pentru
iubitorii de cultură.

"Dorelii" lor, adică salahorii occidentali,
au făcut o nefăcută. Ei transportau un pian.
Citeam şi mă cruceam. Vechi nostalgii
cinematografice mi s-au activat în creier.
Stan şi Bran, pianul, remember?

Cum ridicau ei vânjos obiectul cu clape,
albul şi negrul de pe ele s-au amestecat,
mai întâi între ele, apoi cu ţărâna gliei
respective.

Un fel de Rolls Royce al pianelor (zice o sursă
din articol), cumpărat cu bani strânşi din donaţii,
timp de doi ani de zile. Făcut praf într-o secundă.

Mă întreb cum o fi sunat melanjul
de corzi lovite violent de caldarâm.
Cred că izbitura a semănat
a manea.

Ce faci, pisi?



O imagine a României încremenite.
În calendar, aprilie 2007; dar grilajul, magazinul şi
asfaltul tocit aparţin altor vremi. M-am simţit
înghiţit de trecutul lacom, digerat pe jumătate
şi ejectat în prezent. O imagine a anilor '80,
pe care i-am trăit copil.

Un domn s-a oprit în mijlocul străzii să mângâie
o pisică vie. Nu una de pe LCD, pe care o gâdili cu
mouseul şi o scrolluieşti până toarce.

O imagine a liniştii.

Dorel la piscină.



La Unirii, nişte workeri admirau peisajul urban.

Dorel şi Dorelii de lângă el terminaseră treaba

cam pe la ceasurile două ale după-amiezii.


Cu o privire tâmpă, dezgolită de orice dorinţă

de a mai face ceva la ora aia, domnul salopetă

îşi scălda privirea în largul apei cristaline.

Emoţii pierdute în neant, regăsiri de nostalgii.

Un Narcis cu şepcălie albastră, privindu-şi

chipul angelic. Când eşti beat, toate lucrurile par frumoase.


Berea de lângă îi confirmă din plin apatia.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template