Ploo cu şoferi.

Din Floreasca până în Titan, o oră
şi jumătate. Evitat vreo 5 accidente.
Şanse de a muri, cu 90% mai mari.

Plouă cu şoferi şi frâne.
Şoseaua mocirlită îşi retrăieşte
spasmele de seara trecută.

Picioarele pendulează veşnic
nehotărâte între
ambreiaj şi acceleraţie.
Un slalom obişnuit, printre
cratere urbane, şine deraiate şi
mui la mâna a doua. Refolosite,
cu drag.

În şirul anonim, dispari, te pierzi.
Rămân din tine doar un volan şi
un claxon.

1 predispoziţii la dialog.:

Alexandru Zaharia spunea...

Draga verbiaj.Iti scriu aceste randuri acum, la nici o saptamana de la vanzarea vechii mele masini, Dacia 1300 (portocalie!).Iti vorbeste un pieton. Iti vorbeste un om al carui nivel de stress este cu pana la 90% mai redus decat al tau, "soferule da Bucuresti".De cand fac 35 de minute pana la munca cu metroul (in loc de 90 de minute cu masina), viata mea s-a schimbat radical.E-adevarat ca ochiul meu jinduieste dupa un Opel sau chiar un Logan, dar ma scutur ca un catel ce-a stat prea mult in ploaie si ma indrept zambitor catre Metrou. Singura mea preocupare acolo, jos, este, daca se poate, sa nu stau in picioare - si se poate destul de des."Cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca!" PS: despre masina e vorba...

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template