Glorie şi pumn. Artistul pişatului, făcut K.O.

Individul la vreo 40 şi ceva de ani s-a proptit cu o mână de stâlp,
şi cu una de organ. Colţul gurii sale era ocupat abuziv de o
ţigară aprinsă.

Întâmplarea se petrecea la ora 10.00, pe strada Avrig din
Cartierul Iancului. Chiar în faţa Administraţiei Financiare.
La doi paşi de intrare. Pe trotuar circulau oameni obişnuiţi,
dar şi neobişnuiţi, cum ar fi mame cu copii în braţe.
Îl vom numi, din respect, pe acest exhibiţionist al
nevoilor fiziologice, „Urinatorul”. Nu „Jegul” sau
„Porcoboul”, aşa cum etic s-ar cuveni.

El se pişa. Lângă stâlp, printre maşinile parcate,
şi printre privirile oamenilor descumpăniţi de spectacolul
ieftin al necioplirii. Artistul pişatului scuplta candid
opturi pe caldarâmul prăfuit. Nu-i păsa de mine, om simplu,
aflat într-o Dacie blocată pe avarii. Se ţârcâia apatic, contribuind
la bulbucarea ochilor mei.

Şi atunci, mânat de răzbunare, am apelat la
ultima soluţie. Încă o revoluţie. Pumnul şi claxonul.
Nu m-am dat jos la om, să îl bălăcăresc în public,
am preferat varianta mai comodă.
Am claxonat luuuuuung, ca să-i atrag atenţia.
S-a uitat la mine cu ochişorii lui umezi şi bovini,
zâmbindu-mi tandru şi împăciuitor. Îmi căuta
aprobarea. I-am înşelat aşteptările arătându-i pumnul.
S-a speriat. Monstrul de 1,90 şi-a retras progenitura de 7 cm
între zimţii fermoarului. Încă se mai pişa. Îl oprisem la
jumătate. S-a precipitat, stropindu-şi pantalonii de stofă.
A plecat cu urina şir, înăuntru.

Am demarat lejer şi l-am prins din urmă. L-am claxonat până
n-am mai putut. Fără să am vreun motiv să mă laud cu asta,
eu, un tip de sub 1.70 cm, am luat la goană cu un pumn pe care
nu l-am folosit niciodată, un ţăran de 1,90.

A fost pentru prima oară când am făcut un om
să se pişe pe el de frică.

La propriu.

6 predispoziţii la dialog.:

petisa spunea...

hai ca a fost buna asta cu "am facut un om sa se pise pe el de frica"...
ca tot suntem la d'astea porcoase:
asteptam eu zgribulita sub un copac si cu ploaia in cap sa vina autocarul de la valcea. era seara, pe la 8.00. asteptam pachet. eram la facultate. nici n-am vazut ca se apropie cineva de mine. un tip, de inaltime medie, ma intreaba calm daca il las sa imi faca sex oral. !!!!!!!!! nu-mi venea sa cred. moarta de frig si cu dintii clantanind ii zic: vezi ca cer bani pentru asta si sunt destul de scumpa, 150 de dolari. A zis ca e prea mult si ca nu are atatia bani. Prostu' nu isi daduse seama ca fac misto de el. Enervata la culme, ii zic: Du-te ma in pizda ma-ti de bou, cine crezi ca sunt ma io? si m-am repezit la el. Nici n-am realizat cand a disparut.

Prof. Calitoiu spunea...

Petisa, te-ar interesa un profesor in varsta, dar cu suflet tanar? Caut prietenie

petisa spunea...

auzi, profesore calitoiu, n-ai tu dinti de o bunaciune ca mine... mai cauta, poate ai noroc...

Verbiaj spunea...

Petisa, poate dom`profesor îţi oferă nişte cursuri gratuite de limbă arhaică. Mai gândeşte-te până să-l refuzi. Ce strică un curs în plus?

Prof. Calitoiu spunea...

Vai, Petisa, de ce vorbesti urat despre tine? Eu nu te-am considerat bunaciune, ci o posibila prietena pe viata, desi... recunosc: imi place sexul.
Esti prea convinsa de propriile tale calitati de bunaciune, pentru a nu ma indoi de insasi existenta acestora.
Am citit foarte mult, am putea organiza serate literare in doi, in care sa-ti vorbesc despre istoria Venetiei sau despre invazia otomana. Mai gandeste-te...
Domnule Verbiaj, va multumesc pentru dimplomatie.
PS: Am dinti foarte buni

Alexandru Zaharia spunea...

... si cand te gandesti ca DACA nu erai decat un pieton, tu, un individ "sub 1,70", nu puteai decat sa te uiti lung la el si sa-ti doresti sa fi un politai gras si zoios, dar care stie sa dea cu pulanu' in drepturile astora care se pisa ziua-n-amiaza mare pe un copac...

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template